Tu ni Te dărui nouă, la toți necontenit,
și totuși ești Isuse în veci fără sfârșit...

Fără sfârșit e Pâinea ce zilnic ne-o-mpărțești,
toți ne hrănim din Tine, și-n veci nu Te sfârșești.

Tu, Vinul cel din care sfințiți ne-mpărtășim,
gustăm din el cu toții, și-n veci nu-l mai sfârșim.

Din Tine e Cuvântul pe care-l frângem toți
și el întreg rămâne în fii și strănepoți.

Din Tine este apa din care toți luăm...
Ne săturăm, și totuși în veci n-o-mpuținăm.

Și aerul cu care viața ne-o hrănești,
îl otrăvim - și totuși, mereu ni-l primenești.

Din Tine frumusețea ce-n toate-o porți spre noi
și ea mereu renaște în forme tot mai noi.

Slăvit să fii Tu care ne speli tot ce-i greșit...
Și care, totuși, veșnic rămâi Desăvârșit!